De ce mă enervez din nimic în ultima vreme?

Senzația

Să zicem că simți cum ți se strânge ceva în piept și îți urcă o căldură în față, pentru că cineva a lăsat iar cana pe masă. E o cană. Știi că e o cană și totuși vocea îți iese mai tăioasă decât ai vrea. Seara, la o întrebare banală despre cumpărături, răspunzi scurt și ți se încleștează maxilarul. Apoi rămâi cu un gust amar și cu întrebarea: de când am devenit omul ăsta?

De ce mă enervez din nimic în ultima vreme?

Când te enervezi repede și des, de multe ori pragul tău a coborât, iar lucrurile mărunte au rămas aceleași. Somnul puțin face oamenii mai furioși la neplăceri mici, foamea e asociată cu mai multă iritare în viața de zi cu zi, iar stresul ținut multă vreme lasă corpul pregătit de alarmă [2][3][4][6]. „Din nimic” înseamnă, de obicei, dintr-un corp care a ajuns la capătul rezervelor.

Ce se întâmplă acolo

Enervarea are o parte care se vede în corp. Serviciul public de sănătate al Marii Britanii (NHS) pune printre semnele ei fizice inima care bate mai repede, mușchii încordați, pumnii strânși, strângerea în piept și senzația de căldură [1]. Totul e opera aceluiași răspuns de alarmă. Când creierul percepe ceva ca amenințare, o zonă mică numită amigdală trimite un semnal spre hipotalamus, iar sistemul nervos simpatic, care funcționează ca pedala de accelerație a unei mașini, grăbește inima, urcă pulsul și tensiunea și face respirația mai rapidă [6].

Sistemul acesta are și o frână, sistemul parasimpatic, care calmează corpul după ce pericolul a trecut [6]. Stresul mic și de durată ține însă motorul turat prea mult, ca o mașină lăsată la ralanti cu turație prea mare, după aceeași sinteză a Facultății de Medicină Harvard [6]. Un corp aflat de săptămâni în starea asta pornește alarma mai ușor. O cană lăsată pe masă devine atunci un semnal suficient.

Cercetătorii care au încercat să definească iritabilitatea au găsit-o amestecată cu furia și cu agresivitatea, în definiții și în chestionare, atât de mult încât au cerut o definiție mai precisă [7]. În limba vorbită, diferența e simplă: furia e o flacără, iar iritabilitatea e terenul uscat pe care flacăra se aprinde din orice scânteie. Trei lucruri usucă terenul cel mai des.

Somnul. Într-un experiment publicat în 2019, psihologii Zlatan Krizan și Garrett Hisler au împărțit la întâmplare 142 de adulți: unii și-au păstrat somnul obișnuit, alții l-au scurtat timp de două zile. Apoi i-au pus să asculte un zgomot neplăcut. La cei odihniți, furia scădea pe măsură ce se obișnuiau cu zgomotul. La cei nedormiți, furia a crescut, iar cea mai mare parte a efectului a venit din cât de somnoroși se simțeau [2]. Un studiu mai vechi, pe 53 de adulți sănătoși, a găsit ceva asemănător: după o noapte nedormită, oamenii au raportat mai mult stres, mai multă neliniște și mai multă furie decât cei odihniți, la sarcini ușoare [3]. Somnul puțin face, așadar, ca neplăcerile mici să cântărească mai greu.

Foamea. Cuvântul englezesc „hangry”, din „hungry” (flămând) și „angry” (furios), a fost studiat în viața de zi cu zi. Într-un studiu publicat în 2022, 64 de adulți din Europa Centrală au primit pe telefon cinci notificări pe zi, timp de 21 de zile, și au spus de fiecare dată cât de flămânzi, de furioși și de iritați se simt; au rezultat peste 9.000 de răspunsuri [4]. Foamea mai mare a fost asociată cu mai multă furie și iritare și cu mai puțină plăcere, chiar după ce cercetătorii au ținut cont de vârstă, sex, greutate, dietă și de cât de iute la mânie e omul de obicei [4]. Un alt grup de studii arată un detaliu fin: foamea înăsprește felul în care citești o situație neplăcută, mai ales atunci când nu-ți dai seama că starea ta vine din stomac [5]. Când știi că ți-e foame, foamea rămâne foame.

Oboseala și stresul adunat. Aici intră zilele lungi, grijile care nu se închid și lipsa pauzelor. Corpul ține răspunsul de alarmă aproape de suprafață [6], iar o întrerupere sau un ton ușor ridicat ajung la el mai repede.

Cum se leagă cu restul

Pe stratul emoțiilor se petrece scânteia: enervarea, tonul tăios, regretul de după. Pe stratul energiei, înțeles aici ca vitalitate, odihnă și refacere, stă terenul pe care cade scânteia. Când rezervele sunt pline, aceeași cană lăsată pe masă trece neobservată. Când sunt goale, devine motiv de ceartă. Studiul despre somn arată legătura direct: furia a urmat somnolența [2].

Stratul corpului dă semnalele de avertizare, cu pieptul strâns și cu căldura din față [1], iar planșa despre umerii ridicați și maxilarul încleștat urmărește unde rămâne încordarea după ce enervarea a trecut. Iar dacă iritarea vine mai ales seara, după o zi în care n-ai avut o clipă de oprire, planșa despre somnul care nu vine după o zi plină arată cealaltă jumătate a cercului: ziua încordată strică noaptea, iar noaptea scurtă coboară pragul de a doua zi.

Uneori și stratul ciclurilor intră în joc. NHS pune iritabilitatea printre semnele din săptămânile dinaintea menstruației [9], iar în perimenopauză somnul prost poate lăsa omul iritat, stresat și neliniștit [10]. Dacă enervarea vine în valuri cu un ritm al ei, ritmul face parte din hartă.

Ce poți face azi

Un pas de cinci minute, la prima enervare din zi: o citești ca pe un indicator de bord.

După ce trece momentul, ia notițele din telefon și scrie patru rânduri. Cât ai dormit azi-noapte, aproximativ. Când ai mâncat ultima dată și ce. Cât de obosit te simți, pe o scară de la 1 la 10. Și ce anume te-a aprins, în cuvintele cele mai simple.

Apoi pune o mână pe piept și stai un minut cu ea acolo. Observă ce a rămas: căldura, strângerea, bătăile. Lasă-le să coboare singure, în ritmul lor.

După câteva zile de notițe, se vede de obicei un desen. Enervarea vine în dimineața de după o noapte de cinci ore, la ora unu fără prânz sau la șase seara, după a zecea ședință. Studiile despre foame sugerează că starea te înăsprește mai ales când nu-i știi sursa [5], iar un „mi-e foame” sau „sunt rupt de somn” spus în gând îi dă un nume. Iar desenul acesta îți arată pe ce strat e de lucru: odihna, mesele sau pauzele din zi.

Când e de mers la cineva

Mergi la medicul de familie când iritarea vine la pachet cu semne din corp pe care nu ți le explici: inimă grăbită sau neregulată, tremur, somn tot mai greu. NHS pune nervozitatea și iritabilitatea printre semnele unei tiroide prea active, care se verifică printr-un simplu set de analize de sânge [8]. Mergi și când enervarea urmează un ritm legat de ciclu sau de perimenopauză și îți strică viața de zi cu zi [9][10].

Iritarea față de ceilalți poate fi și parte dintr-o stare de tristețe adâncă. NHS trece „iritabil și intolerant cu ceilalți” printre semnele depresiei și recomandă mersul la medic când starea apasă aproape toată ziua, în fiecare zi, de mai mult de două săptămâni [11]. Depresia e o boală care se tratează, iar diagnosticul îl pune doar un medic.

Dacă enervarea ajunge la lovit, la amenințat sau la spart lucruri, ajutorul e urgent. NHS îndeamnă pe oricine se poartă violent să ceară ajutor medicului, care îl poate trimite la un program de gestionare a furiei sau la consiliere [1]. Dacă ești în pericol sau cineva e în pericol acum, suni la 112. Pentru violența în familie există în România linia gratuită a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, 0800 500 333, deschisă zi și noapte [12].

Când senzația asta ține de săptămâni și îți mută ziua din loc, harta se citește împreună cu un om: medicul de familie sau un psihoterapeut; planșa rămâne a ta și după.