Actigrafie
Măsurarea somnului cu o brățară care înregistrează mișcările încheieturii. Permite urmărirea oamenilor acasă, nopți la rând.
Apare în: Chiar dorm mai prost când e lună plină?
Problema sertarului
Obiceiul ca studiile care nu găsesc nimic să rămână nepublicate. Așa, rezultatele cu efect par mai multe decât sunt.
Apare în: Chiar dorm mai prost când e lună plină?
Somn cu unde lente
Partea cea mai adâncă a somnului, în care creierul produce unde electrice lente și mari. Aparatele de somn o măsoară prin activitatea delta.
Apare în: Chiar dorm mai prost când e lună plină?
Eficiența somnului
Partea din timpul petrecut în pat în care chiar dormi. Scade când nopțile sunt agitate sau fragmentate.
Ora de vară
Perioada din an în care ceasurile sunt date înainte cu o oră. În Uniunea Europeană, în 2026 s-a încheiat pe 25 octombrie, la ora 1:00 după ora universală.
Nucleul suprachiasmatic
Grupul de celule nervoase din creier care ține ceasul principal al corpului. Se potrivește zilnic după lumină și întuneric.
Apare în: De ce luni dimineața sunt alt om?
Cronotip
Ora la care ceasul tău preferă să doarmă și să fie activ. Se mută mai târziu până pe la 20 de ani, apoi revine spre mai devreme.
Apare în: De ce luni dimineața sunt alt om?
Inerția somnului
Amorțeala din primele minute după trezire, cu gândirea și reacțiile mai lente. Cea mai mare e în prima jumătate de oră și e mai grea după somn pierdut.
Apare în: De ce luni dimineața sunt alt om?
Jetlag social
Diferența dintre ceasul din corp și programul de muncă sau școală. Se măsoară ca distanța dintre mijlocul somnului din zilele libere și cel din zilele de lucru.
Apare în: De ce luni dimineața sunt alt om?
Detașare psihologică
Desprinderea, în timpul liber, de ce s-a petrecut la muncă sau într-o zi grea. Face parte din cele patru experiențe care ajută refacerea.
Muncă emoțională
Efortul de a-ți arăta emoțiile așa cum cere situația, la serviciu sau printre alții. Jocul de suprafață înseamnă să afișezi o stare pe care n-o simți.
Eșantionarea experienței
O metodă în care oamenii răspund de mai multe ori pe zi la întrebări scurte despre ce fac și ce simt. Prinde viața în timp ce se petrece, cu răspunsuri date pe loc.
Inerția de somn
Amorțeala de după trezire, când mintea pornește greu. După un pui de somn trece de obicei în mai puțin de o oră.
Apare în: De ce mă ia somnul după prânz?
Golul de după prânz
Scăderea vigilenței de la mijlocul după-amiezii, numită în engleză „post-lunch dip”. Apare și fără masă, pentru că ține de ritmul zilei.
Apare în: De ce mă ia somnul după prânz?
Ritm circadian
Ceasul intern de aproape 24 de ore, condus de un grup de celule din creier care primesc informații despre lumină. Hotărăște orele la care corpul împinge spre veghe sau spre somn.
Apare în: De ce mă ia somnul după prânz?
Cortexul cingulat anterior
O zonă din mijlocul creierului, activă în studiile despre durere. Apare activă și în momentele de excludere socială.
Singurătate existențială
Sentimentul că ești singur chiar într-o cameră cu oameni pe care îi cunoști. NHS o numește așa.
Izolare socială
Lipsa obiectivă a legăturilor suficiente cu alți oameni. Se poate număra, spre deosebire de singurătate, care se simte.
Singurătate
Sentimentul dureros al distanței dintre legăturile pe care ți le dorești și cele pe care le ai. Poate apărea și printre mulți oameni.
Hangry
Cuvânt englezesc format din „flămând” și „furios”. Numește enervarea care vine odată cu foamea.
Iritabilitate
Starea în care te enervezi mai ușor și mai des decât de obicei, la lucruri mărunte. Cercetătorii o găsesc strâns legată de furie, ca un prag coborât.
Reflux
Urcarea acidului din stomac spre esofag și gât. Poate irita gâtul și se verifică la medic.
Disfagie
Greutatea reală la înghițit, când mâncarea sau lichidele trec greu ori se opresc. E semn de mers la medic.
Sfincterul esofagian superior
Inelul de mușchi de la intrarea în esofag, numit și mușchiul cricofaringian. Se deschide la înghițit și stă strâns în rest.
Globus (senzația de glob)
Impresia unui nod sau a unui corp străin în gât, fără durere, deși acolo nu e nimic. Înghițitul rămâne normal, iar senzația se domolește des la mâncat.
Răspuns de alarmă
Felul în care corpul se pregătește de pericol: inimă grăbită, respirație sus, mușchi încordați. Pornește și când pericolul e doar imaginat.
Variabilitatea ritmului inimii
Cât de suplu își schimbă inima ritmul de la o bătaie la alta. În timpul îngrijorării, ea scade.
Imagine mentală
O scenă pe care o vezi cu ochii minții, cu locuri, fețe și mișcare. Scenele aprind teama mai ușor decât gândurile spuse în cuvinte.
Gândire catastrofică
Tiparul în care mintea sare la cel mai rău final posibil al unei situații neclare. Îngrijorarea pentru aceste gânduri le întețește.
Obsesie muzicală
O melodie care revine atât de des și de neplăcut încât aduce suferință și încurcă viața. Se discută cu un psihoterapeut sau cu un psihiatru.
Rătăcirea minții
Clipele în care atenția pleacă de la ce faci spre gânduri, amintiri sau melodii. Apare mai ales în activitățile simple.
Viermele urechii
Numele din vorbirea de zi cu zi pentru melodia care nu-ți iese din cap. În engleză se spune „earworm”.
Imagerie muzicală involuntară
Muzica pe care o auzi în minte fără s-o fi pornit voit. Cel mai des e un fragment scurt care se reia în buclă.
Granița evenimentului
Clipa în care mintea socotește că o scenă s-a încheiat și începe alta. Ce ținea de scena veche devine mai greu de găsit.
Apare în: De ce uit de ce am intrat în cameră?
Modelul situației
Harta mentală a lui „unde sunt și ce fac acum”. Mintea o rescrie la fiecare graniță, cum e pragul unei uși.
Apare în: De ce uit de ce am intrat în cameră?
Efectul ușii
Scăderea memoriei care apare după ce treci dintr-o cameră în alta. Psihologii îl mai numesc efectul actualizării locului.
Apare în: De ce uit de ce am intrat în cameră?
Reevaluare
Felul în care dai alt nume unei senzații din corp. Inima grăbită poate fi citită ca pericol sau ca pregătire.
Evaluare socială
Situația în care știi că alții te judecă după ce faci. Împreună cu lipsa de control asupra rezultatului, pornește unul dintre cele mai puternice răspunsuri de stres.
Memoria de lucru
Masa mică a minții, pe care ții câteva lucruri în timp ce lucrezi cu ele. Pe ea stau ideea de acum și cea care urmează când vorbești.
Cortex prefrontal
Partea din față a creierului, din spatele frunții, care face planuri și ține ordinea gândurilor. Stresul brusc îi slăbește repede puterea.
Respirația disfuncțională
Un tipar de respirație schimbat pe termen lung, care dă lipsă de aer fără o boală de plămâni sau de inimă pe măsură. Se lămurește la medic și se lucrează adesea cu un kinetoterapeut.
Foamea de aer
Senzația că nu primești destul aer sau că ai nevoie de mai mult. Apare când respirația nu ține pasul cu cât cere creierul.
Dispnee
Numele medical al lipsei de aer, adică disconfortul pe care îl simți când respiri. Are mai multe fețe: efort, strânsoare și foame de aer.
Mușchii accesori ai respirației
Mușchii din gât și din partea de sus a umerilor care ajută la inspir. Lucrează mai mult sub stres, iar seara se simt ca un gât încordat.
Variabilitatea respirației
Felul în care un inspir diferă puțin de altul. O parte e organizată, o parte vine la întâmplare, iar oftatul pare să readucă ordinea.
Alveole
Săculeții mici de aer din plămâni, unde oxigenul trece în sânge. Între două oftaturi, o parte dintre ei se strâng încet.
Oftat spontan
O respirație lungă și adâncă pe care corpul o face de la sine, la câteva minute. Ține plămânul elastic și apare des la capătul unei încordări.
Hiperhidroză
Transpirația mult peste ce are nevoie corpul ca să se răcească. Se discută cu medicul de familie.
Tremor fiziologic
Tremurul fin pe care îl are orice om, de obicei invizibil. Neliniștea, stresul, oboseala și cafeaua îl pot face să se vadă.
Glande ecrine
Glandele mici de sudoare din piele, foarte dese pe palme și tălpi. Răcesc corpul la căldură și răspund și la emoții.
Eritrofobie
Teama puternică de a te înroși în fața altora. Se lucrează cu un psihoterapeut.
Zona de înroșire
Fața, urechile, gâtul și partea de sus a pieptului, locurile unde roșeața se vede. Fața are acolo capilare foarte dese.
Înroșire
Roșeața care urcă pe față, urechi și gât când te simți privit. Vine din sângele care se adună în vasele mici de sub piele.
Învățare repartizată
Reluarea unui lucru în mai multe reprize scurte, la distanță în timp. Cercetătorii au găsit că intervalul dintre reluări și cât vrei să ții minte lucrează împreună.
Apare în: Ce înseamnă să te educi pe dinăuntru?
Învățare transformativă
Învățarea care schimbă felul în care privești, pe lângă ce știi. Termenul vine din educația adulților.
Apare în: Ce înseamnă să te educi pe dinăuntru?
Intenție de implementare
Un plan de forma „dacă apare X, atunci fac Y”. Leagă un gest nou de un semnal deja prezent în zi.
Apare în: Ce înseamnă să te educi pe dinăuntru?
Obicei
Un gest care, repetat în același context, ajunge să se facă aproape de la sine. Timpul până acolo diferă mult de la om la om.
Apare în: Ce înseamnă să te educi pe dinăuntru?
Uimire
Sentimentul că stai în fața a ceva mai mare decât tine. Vine des în natură, la priveliști largi sau la lucruri vechi.
Shinrin-yoku
Termen japonez tradus „baie de pădure”. Înseamnă să stai printre copaci și să-i primești cu toate simțurile.
Spații albastre
Locurile cu apă din jurul nostru: mări, râuri, lacuri, fântâni. Cercetătorii le studiază separat de spațiile verzi.
Teoria refacerii atenției
Ideea lui Stephen Kaplan că natura odihnește atenția dirijată. Privirea e prinsă fără efort, iar resursa se reface.
Atenție dirijată
Atenția pe care o ții voit pe un lucru, dând deoparte restul. Obosește după ore de folosire.
Zona interzisă pentru somn
O fereastră de seară, chiar înainte de ora obișnuită de culcare, în care ceasul intern împinge spre veghe. Atunci adormi mai greu decât puțin mai târziu.
Apare în: De ce nu pot să adorm după o zi plină?
Starea de alertă (activarea)
Pregătirea corpului și a minții pentru acțiune: inima, hormonii, undele creierului. Când rămâne pornită seara, somnul vine greu.
Apare în: De ce nu pot să adorm după o zi plină?
Trunchiul cerebral
Partea de jos a creierului, care face legătura cu măduva spinării. Acolo se țin, fără să te gândești, ritmul respirației și al inimii.
Apare în: De ce respir scurt când sunt grăbit?
Hiperventilație
Respirație rapidă și adâncă, peste nevoile corpului. Scade dioxidul de carbon din sânge și poate aduce amețeală sau senzația că aerul nu ajunge.
Apare în: De ce respir scurt când sunt grăbit?
Dioxid de carbon
Gazul pe care corpul îl produce și îl dă afară la expir. Cantitatea lui din sânge e principalul semnal după care creierul potrivește ritmul respirației.
Apare în: De ce respir scurt când sunt grăbit?
Diafragma
Mușchiul în formă de cupolă de sub plămâni, principalul mușchi al inspirului. La fiecare inspir coboară spre burtă și face loc aerului.
Apare în: De ce respir scurt când sunt grăbit?
Acedia
Cuvânt vechi din tradiția monahală pentru o stare de lehamite și toropeală. Tradiția o lega de mijlocul zilei și de „demonul amiezii”.
Apare în: De ce nu simt nimic, deși ar trebui?
Etichetarea afectului
Punerea unei emoții în cuvinte. Studiile de imagistică arată că poate scădea intensitatea reacției emoționale.
Apare în: De ce nu simt nimic, deși ar trebui?
Alexitimie
Dificultatea de a-ți recunoaște și de a-ți descrie propriile emoții. Are grade și apare și la oameni fără vreo problemă psihică.
Apare în: De ce nu simt nimic, deși ar trebui?
Articulația maxilarului
Locul de lângă ureche unde mandibula se prinde de craniu. Durerea de acolo se simte des spre ureche și tâmplă.
Bruxism de somn
Aceeași activitate a mușchilor de mestecat, în timpul somnului. Adesea o observă partenerul, după zgomotul scrâșnitului.
Bruxism de veghe
Activitatea mușchilor de mestecat în timpul zilei, cu dinți care se ating sau maxilar strâns. La oamenii sănătoși e privit ca un comportament.
Trapez
Mușchiul mare care se întinde pe ceafă și pe spatele de sus. El îți urcă umerii spre urechi.
Cortizol
Hormon care pregătește corpul pentru activitate. E scăzut pe la miezul nopții și urcă spre dimineață.
Sistemul nervos simpatic
Partea sistemului nervos care pregătește corpul de efort, ca o pedală de accelerație. Prin el, adrenalina crește pulsul și grăbește respirația.
Amigdală
O zonă mică din adâncul creierului care reacționează rapid la ce pare periculos. Ea pornește lanțul de semnale care grăbește inima.
Palpitații
Momentele în care îți simți bătăile inimii, grăbite, tari, neregulate sau ca un fâlfâit. Cele mai multe au cauze obișnuite, iar ce e în spatele lor se vede la medic.
Umori
Cele patru lichide din medicina hipocratică, al căror echilibru însemna sănătatea. Azi sunt o idee istorică păstrată în cuvinte ca „melancolic”.
Apare în: Din ce straturi e făcut un om întreg?
Kośa
Cuvântul sanscrit pentru „înveliș”: cele cinci straturi ale omului din Taittirīya Upaniṣad, așezate unul în altul.
Apare în: Din ce straturi e făcut un om întreg?
Strat
Una dintre cele șapte zone ale hărții Atlasului: corp, respirație, minte, emoții, energie, spirit, cicluri. Straturile se ating între ele.
Apare în: Din ce straturi e făcut un om întreg?
Tulburare afectivă sezonieră
Termenul specialiștilor pentru o schimbare de dispoziție legată de anotimp, destul de puternică încât să îndeplinească criteriile unei tulburări. Se evaluează de un specialist.
Apare în: De ce iarna sunt alt om?
Solstițiu
Ziua cea mai scurtă sau cea mai lungă a anului. Solstițiul de iarnă a fost în multe calendare vechi un prag.
Apare în: De ce iarna sunt alt om?
Melatonină
Hormonul prin care corpul își anunță noaptea. Lumina de seară, chiar și cea din cameră, îl întârzie.
Apare în: De ce iarna sunt alt om?
Anxietate anticipatorie
Reacția corpului și a minții înaintea unui eveniment care n-a venit încă. Corpul trăiește dinainte ce urmează.
Apare în: De ce am nod în stomac înainte de orice?
Interocepție
Simțul stării din interiorul corpului: inima, respirația, stomacul, foamea. Din el se construiesc sentimentele.
Apare în: De ce am nod în stomac înainte de orice?
Sistemul nervos enteric
Rețeaua de neuroni din peretele intestinului, de sute de milioane de celule. Poate lucra destul de mult pe cont propriu.
Apare în: De ce am nod în stomac înainte de orice?
Axa creier–intestin
Legătura permanentă dintre creier și tubul digestiv, prin nervi, hormoni și semnale ale sistemului imunitar. Comunicarea merge în ambele sensuri.
Apare în: De ce am nod în stomac înainte de orice?
Epuizare profesională
Rezultatul stresului cronic de la locul de muncă, descris de OMS prin epuizare, distanță față de muncă și eficiență scăzută.
Apare în: De ce sunt obosit tot timpul, deși dorm?
Oboseala mentală
Oboseala care vine din efortul minții, separată de cea a mușchilor. Apare când efortul pare să coste mai mult decât aduce.
Apare în: De ce sunt obosit tot timpul, deși dorm?
Ciclu de somn
O succesiune de stadii de somn de 80–100 de minute, repetată de patru până la șase ori pe noapte.
Apare în: De ce sunt obosit tot timpul, deși dorm?
Ceasul intern
Ritmul de aproape 24 de ore al corpului, reglat mai ales de lumină. Hotărăște când îți vine somnul și când te trezești.
Apare în: De ce sunt obosit tot timpul, deși dorm?
Bunăstare psihologică
Funcționarea bună a omului: relații, autonomie, scop, creștere. Se deosebește de simpla stare de plăcere.
Apare în: De ce mă simt gol deși am totul?
Scopul în viață
Una dintre cele șase dimensiuni ale bunăstării psihologice: ai ținte și simți că viața ta are o direcție.
Apare în: De ce mă simt gol deși am totul?
Sensul vieții
Înțelesul și importanța pe care le simți în legătură cu propria existență. Cercetătorii măsoară separat sensul simțit și căutarea lui.
Apare în: De ce mă simt gol deși am totul?
Lâncezeală
Starea cu puțină sănătate psihică: puțină stare bună și funcționare slabă pe mai multe planuri. Viața merge, iar direcția pare pierdută.
Apare în: De ce mă simt gol deși am totul?
Autoliniștire
Felul în care un comportament, cum ar fi plânsul, ajută omul să-și revină singur după o emoție puternică. Ușurarea vine de obicei după câteva minute.
Apare în: De ce îmi vine să plâng din nimic?
Lacrimi emoționale
Al treilea fel de lacrimi, alături de cele bazale și cele reflexe, declanșate de trăiri puternice. Compoziția lor e încă studiată.
Apare în: De ce îmi vine să plâng din nimic?
Hărți corporale ale emoțiilor
Desene pe siluete umane, făcute de participanții la studii, care arată unde simt fiecare emoție. Fiecare emoție are o hartă proprie.
Apare în: De ce îmi vine să plâng din nimic?