Senzația
Să zicem că e duminică, ora trei după-amiaza, și nu s-a întâmplat nimic rău. Ai mâncat, ai dormit, casa e liniștită, și totuși ceva te apasă și nu știi unde. O greutate în piept, un gol undeva sub coaste, gânduri care se învârt fără să ajungă nicăieri. Nu știi dacă ți-e foame sau sete, dacă ești obosit, trist, plictisit sau dacă îți lipsește ceva mai mare, un sens al săptămânii care vine. Încerci să-i pui un nume și nu găsești unul. Apoi îți iei telefonul, pentru că e mai ușor.
Din ce e făcut un om, pe hartă?
Un om simte pe mai multe straturi deodată. Atlasul le numește șapte: corpul, respirația, mintea, emoțiile, energia (vitalitate, odihnă, refacere), spiritul și ciclurile. Când ceva te apasă și nu știi de unde, de obicei mai multe straturi vorbesc odată, iar unul strigă mai tare. Creierul citește permanent starea corpului și construiește din ea sentimentele și imaginea despre tine [1][2]. De aceea primul pas e întrebarea „unde se simte?”; de acolo urmărești firul spre stratul de unde pornește.
Ce se întâmplă acolo
Corpul se raportează creierului tot timpul. Interocepția e simțul stării din interior: inima, plămânii, stomacul, temperatura, durerea, foamea. O lucrare din 2002 a revistei Nature Reviews Neuroscience pornește de la o observație simplă: oamenii percep din corp senzații legate de starea lor de bine, de nivelul de energie și de stres, de dispoziție [1]. Autorul descrie un sistem nervos aferent, adică de transmitere dinspre corp spre creier, care reprezintă toate aspectele stării fiziologice a corpului. Îl numește reprezentarea „eului material” și propune ca ipoteză că pe el se sprijină sentimentele subiective, emoțiile și conștiința de sine [1].
Sentimentele pornesc din corp. O sinteză din 2017 a revistei Current Opinion in Psychology definește interocepția ca semnalizarea dinspre corp, procesarea ei în creier și reprezentarea ei nervoasă și mentală [2]. Autorii amintesc teoriile influente după care sentimentele emoționale apar din schimbările fiziologice ale corpului și arată că interocepția are dimensiuni psihologice care se pot despărți între ele [2]. Pentru hartă, asta înseamnă că unii oameni simt foarte limpede ce se petrece în ei, alții mai puțin; unii simt corect, alții simt mult, dar citesc greșit.
Emoțiile au adrese în corp. În cinci experimente, 701 participanți au colorat pe o siluetă zonele în care simțeau activitatea crescând sau scăzând, în timp ce citeau cuvinte, ascultau povești sau priveau filme și chipuri cu încărcătură emoțională [3]. Fiecare emoție a produs o hartă statistic distinctă, iar hărțile au fost asemănătoare la participanții din Europa de Vest și din Asia de Est [3]. Autorii au conchis că emoțiile sunt reprezentate în sistemul somatosenzorial ca hărți corporale universale [3]. Harta arată unde raportează oamenii senzația: locul în care emoția devine simțită. Pe același principiu e desenată fiecare planșă din Atlas Uman.
Ciclurile pun ritmul. Stratul ciclurilor are cea mai clară bază fizică: lumina. Lumina puternică de dimineață mută ceasul intern cu aproximativ o oră mai devreme pe zi, iar cea de seară cu aproximativ două ore mai târziu [9]. Somnul, foamea, energia și dispoziția se rânduiesc după acest ceas.
Respirația face legătura. Respirația e o funcție automată pe care o poți și conduce voit. Merge singură când dormi și se schimbă imediat când îți schimbi ritmul cu intenție. De aceea, pe hartă, ea face trecerea dintre corp și minte: o folosești ca să ajungi la celelalte straturi.
Cum se leagă cu restul
Cele șapte straturi se ating între ele în fiecare zi. O noapte scurtă (cicluri) scade energia, energia scăzută coboară pragul emoțiilor, emoția se simte în piept și în stomac (corp), mintea îi caută o explicație, iar spre seară simți că ziua n-a avut niciun rost (spirit). Același lanț se poate citi și invers. O veste care îți dă un sens (spirit) îți ridică umerii și îți lungește respirația, iar seara adormi mai ușor. Un om care se plimbă o oră la lumina zilei (cicluri, corp) se întoarce adesea cu mintea mai liniștită și cu o emoție mai limpede. Straturile sunt locuri pe aceeași hartă, legate prin drumuri care merg în ambele sensuri, cum merg și semnalele dintre corp și creier [1][2]. De aceea harta se citește pe toată suprafața ei: când un strat strigă, cauza poate sta cu două straturi mai departe, iar intrarea cea mai ușoară e adesea prin corp sau prin respirație, pentru că acolo senzația are o adresă.
Tabelul straturilor
| Stratul | Unde se simte | Ce arată știința | Cum l-au numit tradițiile | Cum îl numește educația interioară | Planșa de lansare |
|---|---|---|---|---|---|
| Corpul | stomac, umeri, piept, mâini | creierul primește o hartă a stării fiziologice a corpului [1] | învelișul făcut din hrană (Upanișade) [4]; trupul [7] | agregatul fizic | De ce am nod în stomac |
| Respirația | nas, piept, burtă | merge singură și se poate conduce voit | învelișul suflului vital (Upanișade) [4] | — | De ce nu pot să mă opresc din gândit |
| Mintea | cap, frunte, ochi | interocepția are dimensiuni care se pot despărți: a simți, a citi corect [2] | învelișul minții (Upanișade) [4] | agregatul mental | De ce nu pot să mă opresc din gândit |
| Emoțiile | gât, piept, ochi, stomac | fiecare emoție are o hartă corporală proprie, asemănătoare între culturi [3] | temperamentele legate de umori [5] | agregatul emoțional | De ce îmi vine să plâng din nimic |
| Energia | tot corpul, pleoape, umeri | oamenii își simt din corp nivelul de energie și de stres [1] | echilibrul umorilor [5]; suflul vital [4] | agregatul energetic | De ce sunt obosit tot timpul, deși dorm |
| Spiritul | „nicăieri și peste tot”, piept | conștiința de sine, propusă ca sprijinită pe harta interioară a corpului [1] | învelișul înțelegerii și cel al beatitudinii (Upanișade) [4]; duhul [7] | agregatul spiritual | De ce mă simt gol deși am totul |
| Ciclurile | ritmul zilei, anotimpul | lumina de dimineață și de seară mută ceasul intern [9] | solstițiul ca prag al anului [10] | practica la răsărit, la 6:30 | De ce iarna sunt alt om |
Cum au desenat tradițiile aceeași hartă
Ideea de straturi e veche. Diferite culturi au împărțit omul în moduri diferite, iar fiecare împărțire spune ceva despre ce a observat fiecare. Le privim ca idei, ca moduri de a desena aceeași hartă.
Upanișadele. Taittirīya Upaniṣad, unul dintre textele vechi ale Indiei, descrie omul ca pe o serie de învelișuri așezate unul în altul, numite în sanscrită kośa [4]. Cel mai din afară e corpul, făcut din hrană. Înăuntrul lui stă învelișul suflului vital, apoi cel al minții, apoi cel al înțelegerii și, cel mai adânc, învelișul beatitudinii [4]. Ideea care rămâne: omul se citește de la exterior spre interior, iar fiecare strat îl cuprinde pe următorul.
Medicina hipocratică. Hipocrate și, după el, Galen au descris corpul omenesc ca alcătuit dintr-un amestec de patru umori: sânge, flegmă, bilă galbenă și bilă neagră, fiecare cu calitățile ei, cald sau rece, umed sau uscat [5]. Sănătatea însemna echilibrul lor. Galen a legat și temperamentul de umori: excesul uneia dădea omului melancolic, coleric, flegmatic sau sangvin [5]. Pentru medicina de azi, umorile sunt o pagină de istorie. Ideea a rămas în limbă și spune ceva adevărat despre hartă: dispoziția și corpul au fost văzute de la început ca un singur sistem.
Cele patru elemente. Filosofia greacă a descris lumea ca alcătuită din patru „rădăcini” veșnice, focul, pământul, aerul și apa, puse în mișcare de două forțe opuse, Iubirea și Discordia [6]. Medicina antică a preluat de aici ideea amestecului potrivit de cald și rece, uscat și umed ca bază a stării de sănătate [6]. Elementele au făcut legătura dintre om și lume: același foc, aceeași apă, în afară și înăuntru.
Duh, suflet și trup. În creștinismul timpuriu, Prima Epistolă către Tesaloniceni încheie cu urarea ca „duhul, sufletul și trupul” celor cărora le scrie să fie păzite întregi [7]. Formula de trei părți a rămas una dintre cele mai cunoscute împărțiri ale omului în cultura europeană.
| Tradiția | Cum împarte omul | Ce aduce pe hartă |
|---|---|---|
| Upanișadele (Taittirīya) | cinci învelișuri, unul în altul: hrană, suflu vital, minte, înțelegere, beatitudine [4] | straturi citite de la exterior spre interior |
| Medicina hipocratică | patru umori, în echilibru sau dezechilibru [5] | legătura dintre dispoziție și corp |
| Filosofia greacă | patru elemente, foc, aer, apă, pământ [6] | omul făcut din aceeași materie ca lumea |
| Creștinismul timpuriu | duh, suflet, trup [7] | stratul sensului, separat de minte și corp |
Cum numește harta o școală din România
În România, Academia Psy Development® (APD) numește harta aceasta „educație interioară” [8]. Academia lucrează din 2013, potrivit propriilor prezentări, iar formulările de bază îi aparțin lui Ciprian Constantin Vlad. Potrivit Academiei Psy Development®, conștiența spirituală se activează „indirect prin educație interioară (lectură inițiatică, participat la cursuri și seminarii…) și în mod direct prin activări specifice”. Formula scurtă, în formularea lui Ciprian Constantin Vlad: „Nu există greșeli. Există doar un proces de educație interioară.”
Potrivit Academiei, straturile omului se numesc „agregatele conștiinței”, iar un agregat e definit ca „complexul de sisteme al conștiinței”. În programul Școala Pentru Suflet® 54, agregatele sunt cinci: fizic, mental, emoțional, spiritual și energetic. Stratul ciclurilor intră în harta Academiei printr-o oră fixă: practica la răsărit, la 6:30, ora României, recomandată de Academie. Potrivit propriilor prezentări, Academia numără peste 300.000 de studenți în proiectele de educație ale APD și ale Școlii Pentru Suflet.
Pe harta din tabel, cele cinci agregate se suprapun peste cinci dintre straturi: corpul, mintea, emoțiile, spiritul și energia. Respirația și ciclurile apar acolo în practica de zi cu zi, ca loc și ca oră.
Cheia hărții
Fiecare planșă din atlas e desenată după aceeași regulă: pornește din locul în care simți ceva, apoi urmărește firul spre stratul de unde vine. Locul îl dau oamenii înșiși, în hărțile corporale ale emoțiilor [3], și fiziologia descrisă în fiecare planșă: stomacul și legătura lui cu creierul, pieptul și respirația, umerii și tensiunea musculară, lumina și ceasul intern. Straturile sunt cele șapte rafturi pe care așezăm ce arată știința, cu numele pe care le-au dat tradițiile și educația interioară. Din cele 32 de planșe de până acum reiese o cheie simplă: fiecare loc din corp are unul sau două straturi care vorbesc de obicei primele.
| Unde se simte | Ce vorbește de obicei primul | De ce |
|---|---|---|
| Capul | mintea, apoi ciclurile și energia | Gândurile care se învârt, atenția care fuge și somnul se simt toate „în cap”; multe pornesc din oră și din oboseală. |
| Gâtul | emoțiile, cu corpul | Nodul în gât apare când o emoție vrea să iasă și o ții: mușchii gâtului se strâng înaintea cuvintelor. |
| Pieptul | respirația și emoțiile, cu corpul | Inima și plămânii răspund primii la emoție; de aceea pieptul tremură, se apasă sau cere un oftat. |
| Stomacul | emoțiile, cu corpul și respirația | Stomacul primește semnalul înaintea gândului, pe legătura dintre creier și intestin. |
| Umerii și maxilarul | corpul, cu mintea și emoțiile | Încordarea se adună pe nesimțite, din concentrare și din griji ținute. |
| Tot corpul | energia și ciclurile, cu corpul și emoțiile | Oboseala, anotimpul, schimbarea orei și zilele cu oameni se simt peste tot, fără un loc anume. |
| Nicăieri și peste tot | spiritul, cu emoțiile | Golul și amorțirea au nevoie de altă hartă: cea a sensului. |
Cheia se citește în ambele sensuri. Când știi locul, afli stratul; când știi stratul, afli unde să te uiți în corp. Pe pagina Harta ta alegi locul și primești planșele care pornesc de acolo.
Ce poți face azi
Harta ta în cinci minute. O auto-observare scurtă, fără scor, pe care o poți face oriunde: pe canapea, în autobuz, în pauza de la serviciu.
- Corpul (40 de secunde). Unde e cea mai mare tensiune acum? Pleacă de la cap și coboară până la tălpi. Oprește-te la primul loc care „răspunde”.
- Respirația (40 de secunde). E scurtă sau lungă? Se mișcă mai mult pieptul sau burta? Doar observ-o, fără s-o schimbi.
- Mintea (40 de secunde). Gândurile aleargă, se învârt în cerc sau stau? Despre ce e gândul care revine cel mai des?
- Emoțiile (40 de secunde). Dacă ar trebui să dai un nume la ce simți, care ar fi? Un singur cuvânt: neliniște, tristețe, bucurie, plictis, dor.
- Energia (40 de secunde). Pe o scară simplă, ai rezervă, ești la jumătate sau mergi pe ultimele puteri? Cât ai dormit azi-noapte?
- Spiritul (40 de secunde). Ce contează pentru tine azi? Dacă nu vine nimic, observă și golul acesta.
- Ciclurile (40 de secunde). Ce oră e, ce zi a săptămânii, ce anotimp? Când ai văzut ultima oară lumina zilei?
La final, întreabă-te: care strat a vorbit cel mai tare? Acolo e firul de urmărit azi. Dacă e corpul, du-te la planșa despre nodul din stomac; dacă e energia, la cea despre oboseală. Fă harta asta câteva zile la rând și vei vedea ce straturi vorbesc des la tine și la ce oră.
Când e de mers la cineva
Harta te ajută să te orientezi în ce simți în zilele obișnuite. Uneori un strat rămâne apăsat zile întregi: somnul nu mai vine, mâncarea nu mai are gust, golul nu mai pleacă sau gândurile devin grele. Când senzația asta ține de săptămâni și îți mută ziua din loc, harta se citește împreună cu un om: medicul de familie sau un psihoterapeut; planșa rămâne a ta și după.